Mănăstirea Bistriţa – Costeşti

Ctitorie a boierilor Craioveşti, banul Barbu şi fraţii săi Pârvu, Danciu şi Radu, mănăstirea Bistriţa datează din jurul anului 1490. Biserica actuală este construită în stil neogotic, cu dimensiuni generoase, având aspect de catedrală. Are o turlă mare, cilindrică pe naos, şi altele două mai mici, paralelipipedice pe pronaos, o absidă flancată de două absidiole laterale şi două frontoane triunghiulare pe laturi. Interiorul impresionează prin mărime, iar ochiul deprins cu stilul bizantin este contrariat de catapeteasma în stil gotic, executată la Viena. Pictura noii biserici, în ulei, a fost executată de pictorul Gheorghe Tătărescu în 1850, o pictură realistă, monumentală, cu registre largi. Pictura este modernă, la intrare aflându-se portretele murale ale lui Barbu Craiovescu şi al principelui domnitor din anul 1855, Barbu Ştirbei. În interior se află şi mormântul ctitorului.

Printre elementele decorative valoroase din interior se remarcă icoana cu şase feţe, pictată de un călugăr în 1833, reprezentând pe o parte pe Iisus Hristos, Sfânta Maria şi Sfântul Ion, iar pe cealaltă parte pe sfinţii mucenici Vasile, Grigore şi Ioan, prin dispunerea ingenioasă a unor lamele perpendiculare pe feţele principale ale icoanei.

Tot în interior se află şi moaştele Sfântului Grigore Decapolitul (sfânt ce a trăit în Asia Mică în jurul anului 780 d. Hr.), aduse aici de către Barbu Craiovescu, la scurt timp de la ctitorire, adăpostite de o frumoasă raclă de argint, bogat ornamentată, daruită mănăstirii de către doamna Bălaşa, soţia domnitorului Constantin Şerban-Vodă, în anul 1656.