Peştera Pagodelor

Peştera este situată în peretele vestic al Muntelui Stogşoare, în peretele din dreapta al Ogaşului Ursului, la o altitudine relativă de 150 m faţă de talvegul văii Cheia.

A fost explorată şi cartată în anul 1976 de către speologii vâlceni ai Cercului de Speologie “Niphargus” Râmnicu Vâlcea.


Intrarea este dublă, sub forma unei diaclaze, cu o secţiune de 1x1 m. După o scurtă galerie uşor descendentă, urmează o galerie strâmtă, lungă de 18 m, până la “Strâmtoarea Nasturilor Pierduţi”, de unde se lărgeşte (1-3 m lăţime şi 2-3 m înălţime) şi continuă pe încă 100 m lungime. Are o denivelare totală de 10 m şi este foarte bogată în speleoteme. Speleotemele, deşi modeste ca dimensiuni, sunt foarte frumoase: stalactite conice şi stalagmite fistulare, fragile şi policrome. Pe podea se află stalagmite “gulerate’, care au avut baza inundată, la nivelul apei fiind depus un brâu de calcit. Cele mai frumoase sunt “pagodele”, stalagmite conice în trepte. Aici se gaseşte şi un depozit de argilă de un tip mai deosebit, parţial litificat, acoperit pe alocuri de o glazură calcitică strălucitoare, depusă pe marginile crăpaturilor ultimei uscări a materialului. Argila, deosebit de fină, provine dintr-o perioadă în care infiltraţiile din peşteră alimentau un mic lac, ale carui ape au fost pierdute prin fisurarea calcarului. Mărturii ale existenţei acestui lac sunt brâurile care marchează nivelurile de depunere a calcitului de pe pereţii peşterii.

Pentru vizitare sunt necesare surse de lumină, haine de protecţie, iar datorită dimensiunilor reduse ale galeriilor, vizitarea trebuie facută în grupuri de maxim 3 persoane.