Dificultate : medie
Timp de mers :
- vara : 4 – 4 ½ h
- iarna : interzis pe porţiunea Stâna Ştevioara – Şaua Ştevioara
Locuri de adăpost : Schitul Pahomie, Stâna Ştevioara
Puncte de alimentare cu apă : Schitul Pahomie, Stâna Ştevioara
Descriere :
Traseul este unul dificil, prin diferenţa mare de altitudine ce trebuie urcată (aproape 1000 m) şi prin traversarea unor porţiuni expuse în partea superioară, iarna fiind interzis în porţiunea de gol alpin.
De la Schitul Pahomie pornim pe drumul forestier înspre Pătrunsa până ajungem la un izvor, unde găsim stâlpul indicator ce marchează intrarea în traseu.
Traseul spre culme este foarte accidentat, uneori căpătând aspect alpin. Din punctul de ramificaţie urcăm cca. 15 minute prin pădurea tânără de fag spre Muchia Frumoasă. Ajungem într-o rarişte de unde coborâm uşor la dreapta, până la baza stâncilor. Traversăm un vâlcel, apoi trecem printr-o mică şa împădurită şi coborâm într-un vâlcel sec, dar cu vegetaţie abundentă, pe care urcăm asiduu mai mult de jumătate de oră, până în partea superioară a acestuia. Traversăm versantul în dreapta până în partea superioară a vâlcelului vecin şi după încă jumătate de oră ajungem la limita pădurii. Intrăm în poiana unde se află o stână veche şi una recent construită, în spatele căreia găsim şi un bazin în care se adună apa unui mic izvor. De la stână pornim în stânga şi după 5 minute de urcat printre fagii seculari ajungem la golul alpin. Urcăm pe vale înspre vest, având în stânga pădure de molizi şi în dreapta abruptul Vânturariţei şi Vioreanului. După 30-40 minute de urcuş greu ajungem în muchie. De aici continuăm urcuşul în dreapta, mai întâi pe muchie, apoi prin dreapta acesteia si din nou pe muchie, până ieşim în jumătate de oră pe un platou la poalele Vârfului Vânturariţa. De aici schimbăm direcţia de mers înspre nord-vest şi ajungem după 15 minute în creastă în Şaua Ştevioara (1790 m), unde întâlnim stâlp indicator ce marchează intersecţia cu traseul nr. 11, traseul crestei principale, marcat cu punct roşu.
)
traseu09.gpx